visul

Just another www . weblog . ro weblog

Administra?ia financiar?, bacalaureatul, datornicii ?.a.m.d.

Am primit pe mail textul urm?tor

….”Suntem nevoiti sa va returnam declaratia fiscala cu rugamintea sa o revedeti si sa faceti corecturile necesare, deoarece nu putem accepta raspunsul dvs de la rubrica PERSOANE AFLATE IN INTRETINERE unde ati trecut Guvernul, Parlamentul, functionarii administratiei locale, judetene si de stat precum si cateva milioane de tigani”.

?i l-am trimis mai departe lui Marius.

Care mi-a r?spuns urm?toarele:

Asa e… dar nu numai la noi. Italia are datorie 120% din PIB, inflatie 4,5%, SUA a reusit “egalul” datoriilor cu PIB-ul, de Irlanda nu mai zice nimeni nimic iar Grecia e de vinzare “la pachete “… o sa avem RomteleKom ? Ca acum statul grec are Romtelecom-ul… Din pacate din democratia inventata de greci a disparut sfatul batrinilor…

Eu ma uit pe Euronews si mai vad… ca-n Anglia stau la coada la demonstratii: au inceput profesorii (o fi de la strazile inguste !?) iar Anglia Germania si Franta au plasamente in bani si in Grecia… Le e frica de “la adio tu”… Ca si-n Portugalia pina si SUA are bani bagati dar nu se stie daca-i mai vad… Norocul nostru e ca avem moneda proprie si BNR regleaza functie de economic, nu de politic. Si grecii ar dori sa regleze…da’ nu mai au ce. Au vrut euro ? N-au !

Stii care e culmea ? Ca majoritatea romanilor vad solutia: Jos Boc. Sunt criticati economistii autohtoni in timp ce BOII din UE au ajuns la o datorie de 400 si ceva de miliarde de euro…sa nu mai zic de BOII americani.

Toate astea ne afecteaza, dar mai avem moneda nationala .

Nu vrem euro, nu vrem Schengen ca vin nord africanii peste noi. Asa e bine…Societatea se va regla usor: bac-ul de anul asta a dovedit-o: o pustoaica de 18 ani cu 10 la bac l-a facut pe Striblea, Dragotescu sa taca din gura: semn ca sub 50% din tineri stiu ce vor si nu mai asculta “aburelile” de la televiziuni. A spus doar atit: abia acum valorile au iesit la suprafata si vor fi apreciate.

Ca sa nu-ti mai spun ca “jurnaliste” in direct afirma ca le place “foarte TARE”…le cred ! Ce sa faca cu una moale ?

Si astea ar fi trebuit sa manince limba romana si-n somn ! Asa e cind vezi paiul altuia…

Noi ? Inca doua-trei generatii… Brucan: optimist incurabil.

N-am fost in stare sa legam Ardealul de Muntenia cu o autostrada in 20 de ani. Crezi ca apuci sa scapi de DN 1 in viata asta ? Eu nu.

Marius

 

Mi-au pl?cut att de mult rndurile lui nct nu m-am putut ab?ine s? nu vi le mp?rt??esc ?i vou?.

 

Extemporalul la aritmetic?

- Rahat! m? ntrerupse Ha?a?ian suflndu-mi cu impertinen?? fumul de ?igar? drept n ochi.

Buim?cit, usturimea mi se ncrlig? n creieri. Pn? s? nving lacrimile mi-a smuls foaia din mn?, f?r? fasoane, ?i cu ?igara n col?ul buzelor umflate se holb? un timp la ea pn? s? priceap? c? o ?ine invers. S-a ncruntat furios, a ntors-o dar pesemne n-a observat nici o schimbare c? ntre ochi cutele i s-au adncit iar fruntea a nceput s?-i v?lureasc?.

- Rahat! repet? spre a se convinge c? nu gre?e?te ?tiind bine, nu de azi, de ieri, c? asemenea manifest?ri m? ntimideaz?.

Mi-am luat ochelarii din iarb? ?i i-am pus cu grij? pe ?aua strmb? a nasului.

- Iar oi fi f?cut pipi-n pat azi noapte ?i te-ai apucat s? bolborose?ti ce visa?i pe hrtie! Apoi, brusc exasperat: Cum dracu po?i s? ai zece la caligrafie?!?! M? privea suspicios pe sub sprncenele stufoase, concentrat. Am ro?it pn? n vrful urechilor, ?tiam asta dup? fa?a care mi ardea toat?.

B?g? mna n pantaloni, se sc?rpin? cu voluptate ?i aplecat deasupra hrtiei ncerc? iar s?-i dea de cap?t.

Chipul i s-a limpezit ?i nasul mbrligat spre gur? ncepu s?-i fream?te, p?ros, semn c?-i mul?umit:

- Ia zi, ce-i aia spongios?

- Cu multe g?uri, ca un burete , abia am ?optit.

- ?i stare de veghe?

- Atunci cnd e?ti treaz.

M-a privit chior?.

- Adic? io acum snt stare de veghe?

- Da. Mi se f?cuse att de ru?ine nct abia am ng?imat: …n stare de veghe…

- Cum vine aia… se uit? iar pe hrtie – …alb clorotic?

Sngele mi se zb?tea n gt, am dat s? r?spund dar puterile m-au p?r?sit. M? uitam la el cu gura c?scat? ?i ochii holba?i ?i-mi venea s? plng.

Privea uluit foaia.

- Ce, ai contoare ciufulite-n piept?

ncepuse s? se obi?nuiasc? ?i ochii i alergau peste rnduri, n timp ce uluiala ncepea s? se metamorfozeze n sil?.

Scuip? printre din?i, lung ?i f?it, ca un jet de aspersor.

- B?… ?i duse degetul la tmpl? ?i-l nvrti cu n?dejde, parc? ar fi vrut s?-?i n?urubeze unghia sc?lmb? ?i murdar? n craniu . De-aia te-or fi scutit pe tine de sport.

n timp ce vorbea, chi?tocul stins s?lta ca o geamandur? pe valuri, n ritmul f?lcilor, de parc? ar fi mestecat cuvintele ca pe gum? de mestecat.

Ca o lovitur? de bici un ?uierat prelung m? r?sturn? de pe bolovan.

La cel?lalt cap?t al maidanului, cu minile vrte-n gur?, Catone rdea. Mai ?uier? o dat?, v?dit satisf?cut, apoi o lu? spre noi. n urma lui, cu minile vrte n buzunare pn? la coate, Mandache, Dobrovicescu ?i Nichiforov ?i trau a lehamite picioarele spre noi, zmbind gale?.

M-am uitat cu spaim? la Ha?a?ian care, cu foaia n mn?, nici nu m? b?ga n seam? privindu-i atent pe cei patru apropiindu-se. F?r? s?-?i ia ochii de la ei, rupse hrtia f?ii, cu gesturi lungi, scr?nite, apoi ntinznd mna peste bordur? le d?du drumul printre barele murdare de m?tasea broa?tei ale gr?tarului, n canal.

P?rea dus cu gndul aiurea.

- Ce-i aia bust ? a ?optit ca prin vis.

Ceilal?i ne nconjurar? f?r? grab?, rnjind mereu ?i ochii le str?luceau nepl?cut.

Mi-am luat genunchii n bra?e ?i-am mu?cat din cel drept, s? nu strig de fric?, ncercnd clipind des s? alung lacrimile din ochi ?i s? n?bu? durerea tot mai mare din vezic?.

Mandache a ntins mna spre mine. Mi-am tras nsp?imntat capul ntre umeri dar el, cu un gest delicat, mi-a luat ochelarii ?i de parc? ar fi umblat cu ou? ?i i-a a?ezat cu grij? pe vrful nasului. Mi-am mu?cat buzele pn? la snge. ?tiam bine ce avea s? urmeze, doar nu era prima dat?.

Catone ?i trase cu zgomot nasul ?i mucii ajun?i aproape pe buze disp?rur? aspira?i n n?rile sub?iri ?i ncovoiate ca un iatagan:

- Ce-ai rupt?

Ha?a?ian r?spunse repede, prea repede, privindu-l de sus n jos, cu glas hrit, bolov?nos ?i scuip? chi?tocul n rigol?. A?a cum st?tea, chircit pe piatr?, p?rea ?i mai sl?b?nog ?i mai pirpiriu.

- Estemporalu la artimetic?.

 

R?zboi cu nemernica de m??, aikido ?i venirea iernii

Veveri?a iube?te florile. T?ticul ei iube?te florile ?i de sub minile lui florile cresc de parc? ar fi vr?jite. Pn? la 80 de ani a crescut flori pe balcon, flori pe care le ducea la Obor ?i le vindea celor cu tarabe de prin pia?? – ace?tia le vindeau apoi, la rndul lor, cu un pre? mai mare. Completa minuscula-i pensie. Acum, trecut de 80 de ani, a renun?at la “sportul” ?sta…

Veveri?a l-a mo?tenit. Nu doar seam?n? fizic cu t?ticul ei n asemenea m?sur? c? uneori am impresia c?-l s?rut pe socrul meu, da’ i-a mo?tenit ?i “talentul” la flori… A umplut balcona?ul nostru de 1,5 m pe 1 m cu flori de piatr?, regina nop?ii, trandafiri pitici, frezii , kale ?i nc? vreo trei-patru tipuri de flori ale c?ror nume nu le cunosc. Iar pe pervazul dormitorului troneaz? orhidee ?i dou? tipuri de trandafiri japonezi , unul galben ?i cu frunze lucioase ?i altul ro?u. Acum nu-i mai ajunge balcona?ul nostru ?i a trecut la terenul din fa?a blocului. A r?s?dit o floare care se deschide doar noaptea ?i ale c?rei semin?e juri c? snt boabe de piper. Cum n jurul blocului ?i face veacul ?i o trl? n continu? cre?tere de pisici din rasa “De tomberon” (a se pronun?a ct mai fran?uzit!), uneia dintre tomberoneze i-a c??unat pe una dintre pl?ntu?ele Veveri?ei (snt zece de toate). ?i uite a?a s-a declan?at r?zboiul dintre Veveri?? ?i “nemernica de m??!”

“Ce are, domnule, cu floarea mea!?” ntreab? exasperat?, Veveri?a, aerul ncins al verii, mirosind n?ucitor a flori de tei. Nu-i r?spunde nimeni da’ nici ea nu a?teapt? vreun r?spuns. Iese pe balcon ?i pnde?te. M?a, la rndul ei, s-a a?ezat lng? pl?ntu?? ?i nu are nici o reac?ie la toate amenin??rile ?i ncerc?rile verbale de a o goni ce vin dinspre balconul nostru. “M? duc la ea!” “Las-o, nu faci dect s? o nt?r?i ?i o s? se r?zbune pe floarea ta.” Nencrez?toare, Veveri?a se uit? la m?a nemi?cat? din mijlocul spa?iului verde, ofteaz? ?i intr? n cas?.

A trecut mai mult de un an de cnd e n somaj. A nceput s? fie nelini?tit? ?i pn? la urm? mi-a spus, plng?cioas?: “Am ajuns o ntre?inut?…” Am reac?ionat imediat, strivind din fa?? sentimentul nemeritat de vinov??ie: “Aiurea! Nu e?ti o ntre?inut? – e?ti o st?pn? de sclav! Tu stai acas? ?i sclavul se duce ?i munce?te ?i aduce b?nu?ul…” ?i zmbesc ct pot eu de larg! Mi-a ie?it: zmbe?te ?i gndul ?sta i place!… Ufffffffffffff…. Am sc?pat! Asta mi mai trebuia, o veveri?? cu sentimente de vinov??ie pentru faptul c? a mb?trnit ?i nimeni nu o mai angajeaz? din cauza vrstei…

Nu se simte bine. Tiroida e dat? complet peste cap. Analizele au ie?it nu proaste – foarte proaste… Hipertiroidie – de unde pn? acum avea hipo ?i lua tratament pentru asta… A?a c? transpir? la greu ?i mai tot timpul i tun? ?i-i fulger?… ?tie ce ?i cum ?i profit?: “De ce nu faci cum spun eu? De ce m? enervezi? ?tii doar n ce stare snt!”… Mda. ?tiu. Dup? spusele medicului specialist ?ansa de a deveni v?duv e mare. Nu m? gndesc la asta – e o variant? pe care nu o iau n calcul ?i la care refuz s? m? gndesc. Dac? ?eful Cel Mare hot?r??te s? o cheme la raport, ce pot eu face? Ce voi face ntr-o asemenea variant?? Nu m? intereseaz?! Eu, cum spuneam, refuz s? o iau n calcul.

Nici eu nu stau pe roze. B?trne?ea ?i trimite soliile. La analizele anuale glicemia mi-a ie?it mare. Transpir la greu ?i eu ?i am mai tot timpul gura uscat?. De aceea nu-mi lipse?te din buzunar cutiu?a cu bombonele tic-tac. Medicul diabetolog mi-a dat o list? cu alimentele pe care am voie s? le m?nnc ?i cu cantit??ile maxime zilnice… Mi-a dat ?i o list? de analize: “Le face?i pe 20 mai. Apoi, la nceputul lui iunie, veni?i napoi la mine, cu rezultatele analizelor.” ?i a ad?ugat ?i “4-5 kilometri alergare u?oar? zilnic”… Daaaaaaaaaaa ?i marmota nvelea ciocolataaaaaaaaaaaaa… “Sigur, doamna doctor!” La sfr?itul ?sta de s?pt?m?n? am de gnd s? caut lista aia de mi-a dat-o, cu mnc?rurile la care am voie, ca luni, la munc?, s? o scot la imprimant? , ca s? pot s? m? gndesc ?i s? elaborez un regim. Pe care am s?-l ncep, probabil, undeva n jur de 1 iulie… sau 1 august… Sau, cel mai bine, 1 septembrie, odat? cu noul an bisericesc! Sigur! ?i dup? o lun? de regim – sau dou?… ori mai bine trei! am s? m? duc, probabil, s?-mi fac ?i analizele alea pe care voia ea s? le fac pe 20 mai… Ct prive?te alerg?tura…

Eu? 4-5 kilometri s? alerg zilnic, de nebun, singur, pe strad?? “Nu ve?i reu?i din prima zi dar va trebui s? ajunge?i n scurt? vreme la 4-5 kilometri pe zi” – doamna doctor dixit… Mda. Toat? via?a am urt s? alerg. Am urt alergarea. n clasele primare am fost pus s? alerg, concuram mereu la echivalentul pentru pitici al alerg?rii de 100 de metri. N-am fost niciodat? n primii trei ?i n-am fost niciodat? n ultimii doi… Pentru mine a fost extrem de frustrant ?i demobilizant s? v?d c? alerg cu toata puterea fiin?ei mele ?i s? p??esc ca n co?maruri, r?mnnd mereu n urma altora, niciodat? primul ori m?car pe podium…

Pe cnd eram n clasa a patra primar ? au venit la ?coala noastr?, din mahalaua Colentinei, cei de la cubul Dinamo c?utnd copii care doreau s? se nscrie la fotbal, la echipa de pitici. Era gratis. Cum to?i prietenii mei s-au nscris, m-am nscris ?i eu – doar nu era s? r?mn singur, s? n-am cu cine s? m? joc, ct ei erau la club! Am fost un an la club. Nu mi-a pl?cut. Nu am reu?it niciodat? s? m? mpac cu felul diferit n care se vede terenul din teren fa?? de felul n care se vedea, filmat de sus, la televizor. Nu am reu?it niciodat? s? ?utez ca lumea cu stngul. ?i la dribling eram jalnic. A?a c? la selec?ia de la sfr?itul anului am r?mas pe bar?. Nu mi-a p?rut r?u. Tot ce-mi mai aduc aminte din anul acela e drumul spre teren cnd m? opream la terenul de tir unde m? uitam minute n ?ir la cum trag la ?int? cei mari ?i de unde g?seam capse neexplodate pe care le culegeam ca apoi s? le pun, mpreun? cu ga?ca, pe linia de tramvai ?i s? ne amuz?m de cum bubuie…

n clasa a V-a am fost luat, la ?coal?, la hanbal. N-am f?cut mul?i purici nici acolo – nu aveam for?? de ?ut la poart?…

n clasa a VIII-a am fost luat la baschet, c? eram nalt. Baschetul chiar mi-a pl?cut. Dar nu att de mult nct s? m? zbat, odat? intrat la liceu, s? fac parte din echipa de baschet a liceului (dac? exista a?a ceva!).

Mai mult: din clasa a XI-a am reu?it s? m? scutesc de sport! Devoram c?r?ile, scriam ncerc?ri literare, att n proz? ct ?i n poezie, iar orele de sport mi se p?reau o pierdere de vreme! Nu mai bine, dect s? alergi ca tmpitul dup? o b??ic? umflat? cu aer, stai frumu?el n clas?, la c?lduric? ori la r?coare, ?i cite?ti… ?i cite?ti… ?? P?i sigur c? da!

Da’ n clasa a XII-a am vrut, marcat de banda desenat? cu Doctor Justice din Pif ?i de un coleg karateka, s? fac judo. Colegul karateka m-a dus la un “sensei”. Acesta a stat de vorb? cu mine ?i a hot?rt:

1. Nu judo, e prea violent pentru felul meu de a fi. Aikido ! (Atunci am auzit prima oar? cuvntul acesta…)

2. Mie nu mi ia bani. (N-am n?eles niciodat? de ce!)

3. Cu mine ncepe cu partea teoretic?. (Aici am b?nuielile mele de ce a hot?rt a?a…) Drept pentru care mi-a dat c?r?i. n francez?, trase la xerox, pu?ine – ?i atunci, ca ?i acum, nu ?tiam dect limba francez? iar c?r?ile “de specialitate” erau, n covr?itoare majoritate, n engelz?.

Dup? ce am citit tot ce mi-a putut da, am nceput antrenamentele. Pe parcursul lor am nv??at lucruri interesante att despre mine ct ?i despre artele mar?iale, sensei-ul f?cnd mereu paralele cu alte arte mar?iale.

Doar c? totul s-a terminat cnd nici nu ncepuse bine. L-am ntrebat la sfr?itul celei de a patra ?edin?e n ct timp voi ajunge s? pot aplica ce m? nva?? el ntr-o situa?ie neprev?zut?, real?, din via??. “n 15 ani”. Peste c?iva ani am ntrebat un campion na?ional de judo acela?i lucru. Mi-a r?spuns “Zece ani”. “Dar mie sensei-ul mi-a spus 15″. “P?i eu am spus cu aproxima?ie. El te cuno?tea ?i atunci a spus n func?ie de capacit??ile tale”… S? revin la poveste. n clipa aia am fost prost. T?lmb de-a dreputul! Un pu?ti gr?bit, cum snt pu?tii – care ?i doresc totul ?i nu doar att, ci acum, n clipa asta!… A?a c? i-am spus: “Hei, stai o clip?! P?i eu nu aikidoka vreau s? devin! Eu am alte planuri cu via?a mea! Paaaaaaaaaaaaa!” Un idiot – asta am fost! n cele 6 ntlniri pe care le-am avut am nv??at despre mine ?i despre lume ?i despre via?? ct nu aveam s? reu?esc s? nv??, pe piele proprie, la “?coala vie?ii” n ani de zile!… Acum c?iva ani, antrenorul de judo al studen?ilor din Academia Naval? mi-a zis c? nici acum, dac? m? apuc, nu e trziu… Mda. S? nve?i nu e trziu niciodat?.

Pe unde m-am uitat pe net, peste tot spune c? ajut? sportul, mi?carea… Poate c? reu?esc zilele astrea s? ncep… Dac? apuc s? ncep, restul vine de la sine. nceputul e greu…

Azi a ie?it la pia??, s? ia program teve iar la ntoarcere i s-a f?cut r?u – durere de cap… Probabil a deocheat-o cineva. Eu nu ?tiu s? descnt de deochi. Bunica ?tia – m-a descntat cnd eram copil, dar ?optea ?i spunea repede, n-am re?inut dect “s?-i crape ??ele”… Nici ea nu ?tie s? descnte de deochi. A?a c? m-a pus s?-i ?in mna pe frunte ?i s? spun Tat?l nostru de 7 ori. M-am conformat da’ nu i-a ajutat foarte mult… A z?cut toat? ziua…

Se apropie iarna vie?ilor nostre ?i ncepe s?-mi fie fric?…

 

Petre ?u?ea

Prin ns??i ordinea ei ideologic?, democra?ia l oblig? pe idiot s? stea al?turi de geniu ?i s?-i poat? zice: ce mai faci, frate ?

Un roman laureat al premiului Nobel pentru pace!

http://www.antena3.ro/images/articole/artid_1255081083.jpg

In 1985 romnii tr?iau exagerarile epocii de aur impuse de regimul Ceau?escu. De?i n ?ar? s?r?cia era lucie, aspira?iile lui Nicolae Ceau?escu nu ?ineau deloc cont de aceast? stare de fapt. n ciuda alimentelor date pe cartel?, a ntreruperilor repetate de curent electric, a lipsei c?ldurii din apartamente, Ceau?escu spera n acea perioad? s? ob?in? nici mai mult nici mai pu?in dect Premiul Nobel pentru Pace… Se f?cuser? toate demersurile n acest sens. n acest context, decernarea acestui premiu era a?teptat? cu mare interes de clasa conduc?toare. ?i, surpriz?! Romnia c?tig?, ntr-adev?r, Premiul Nobel ! ?i nc? o surpriz?: nicidecum pentru Nicolae Ceau?escu!….

In acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organiza?iei“International Physicians for the Prevention of Nuclear War” (n traducere,“Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear“). Trei persoane erau liderii acestei organiza?ii mondiale: un rus, un american ?i un romn! Nu era un romn emigrant, care fugise din tara, ci un romn care tr?ia n Romnia condus? de Nicolae Ceau?escu. Numele s?u esteIOAN MORARU (foto) ?i, spre jena na?iunii noastre uneori nerecunosc?toare,a r?mas nc? (?i ast?zi, dup?eliberare) un ilustru necunoscut printre compatrio?ii s?i. Dup? ce a primit celebra distinc?ie, a intrat rapid ntr-un con de umbr?, regimul de atunci neputnd ierta ?i trece cu vederea c? alt romn “i-a furat premiul lui Ceau?escu..” C?i ati auzit de el?

Ioan Moraru, un laureat Nobel n anonimat, a murit n 1989, doar cu trei zile nainte de 22 decembrie, dar a apucat s? r?mn? n con?tiin?a studen?ilor s?i ?i a colegilor cu care ?i-a mp?r?it pasiunea pentru medicin?…. Domnia sa a continuat munca de cercetare nceput? de Victor Babe? n domeniul anatomiei patologice, remarcndu-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie Patologic? din Bucure?ti, n acest loc unul din amfiteatre purtndu-i acum numele.

Premiul Nobel pentru Pace primit la Oslo, n 1985, Moraru l-a mp?r?it cu doi colegi: un rus ?i un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS ?i Bernard Lown, din SUA.Dintre cei trei, el a fost singurul despre care nu s-a ?tiut nimic n ?ara sa n acel an, ceilal?i doi fiind, evident, ova?iona?i de compatrio?i. Cei trei se cuno?teau din anii ’60 ?i, numai LA INITIATIVA LUI MORARU, ei au decis s? nfiin?eze o Organiza?ie mondial? pentru prevenirea r?zboiului nuclear. Cu att mai mare este meritul acestui savant romn, ajuns la conducerea acestei Organiza?ii, n condi?iile n care el nu a reu?it n Romnia de atunci s? nfiin?eze o filial? a acesteia ?i la Bucure?ti, de?i ncercase a?a ceva.

Ioan Moraru s-a n?scut n 1927, La Drlos, lng? Media?, cei de aici fiind printre pu?inii romni care ?tiu c? un s?tean de-al lor a luat marele Premiu Nobel . Ce p?cat! De altfel, Ioan Moraru este singurul romn laureat al Premiului Nobel care s-a n?scut ?i a tr?it n Romnia. Ceilal?i laurea?i: George Emil Palade, medic ?i om de ?tiin?? american, n?scut n Romnia, specialist n biologia celular?, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie ?i Medicin? n anul 1974, pe care l-a mp?r?it cu Albert Claude ?i Christian de Duve. Elie Wiesel , un scriitor evreu american originar din Sighetu Marma?iei, supravie?uitor al Holocaustului, a primit Nobelul pentru Pace n 1986.. Herta Muller , n?scut? n Banat, a c?tigat n 2009 Premiul Nobel pentru Literatur? pentru Germania .



Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X