În timp ce ard un DVD Veveriţa, cu telecomanda în mînă, schimbă canalele la televizor. Din spatele celor 2 monitoare LCD aud glasul lui Pleşu. "Lasă aici!" "Păi îmi incepe serialul". Las baltă DVD-ul, să se descurce p.c.-ul cu el cum o şti şi o tulesc în dormitor.
PleÅŸu explică ÅŸi dezvăluie. La final, gazda, un tip pe care nu l-am mai văzut ÅŸi nu ÅŸtiu cum îl cheamă – dar sînt în asentimentul lui PleÅŸu cînd spune despre el că este o gazdă excelentă, iar mie mi se pare inteligent ÅŸi cu mult bun-simÅ£, chiar un tip de admirat (ar trebui să intru pe site-ul tvr-ului, să văd cum îl cheamă, chiar mi se pare un tip al cărui nume merită reÅ£inut) – dă un citat din Platon, citat aflat în "Minima Moralia". Comentariul care urmează, al lui PleÅŸu, mă unge pe inimă – parcă ar fi spus special pentru mine! – ÅŸi dă apă la moară damblalei mele cu privire la o limbă română corect scrisă ÅŸi vorbită, fără vulgarităţi ÅŸi fără fibră de lemn, fie el ÅŸi democratic.
Tot mai des mă gîndesc la Marea Trecere care mă aştaptă. Încerc să mă obişnuiesc, să mă pregătesc.
"Ah, mereu plecăm în noapte înainte de-a putea
Să le aştezăm pe toate pentru mîine dimineaţă"
Poate nu voi reuşi nici eu să le aşez pe toate pentru "mîine dimineaţă". Dar ar fi cazul măcar să încerc să o fac. Mi-am făcut o listă minimă de lucruri de care ar trebui să mă ocup şi despre care ştiu sigur că nici fetele, nici Ursanul nu se vor ocupa. Şi m-am cam speriat. Sînt multe de făcut!
1. – De dactilografiat amintirile tatălui meu (12 ani de închisoare – PiteÅŸti y compris -, 6 ani canal ÅŸi lagăre de exterminare, 2 ani domiciliu obligatoriu).
2. – De dactilografiat basmele ÅŸi povestirile tatălui meu.
3. – De dactilografiat poeziile tatălui meu.
4. – De dactilografiat traducerile tatălui meu.
5. – De dactilografiat amintirile fratelui mai mare al tatălui meu – ÅŸi el fost deÅ£inut politic.
6. – De trecut pe CD de pe casetă audio cele trei ore de înregistrare cu Mama povestindu-ÅŸi viaÅ£a, inclusiv cei 5 ani de puÅŸcărie la Mislea .
7. – De terminat corectura la amintirile din cei zece ani petrecuti în gulagul sovietic, ca prizonier de război, ale fratelui mai mare al mamei (despre cei 7 ani de puÅŸcărie făcuÅ£i în Å£ară n-a scris niciodată ÅŸi mi-a povestit puÅ£ine.
8. – De transcris amintirile mamei.
9. – Tata m-a trimis într-o zi la un camarad de-al lui, macedonean. "Vezi că ÅŸi-a scris amintirile – "Din Pind în CarpaÅ£i" -, cu toate închisorile prin care a trecut. Te rog ia-le ÅŸi fă-le tu o corectură". Am fost. Mi-a dat omul manuscrisul. La un sfer de oră după ce eu am plecat de la el, a murit. AÅŸadar, de dactilografiat ÅŸi corectat manuscrisul.
10. – De dactilografiat jurnalul fratelui mai mare al mamei de pînă la plecarea – voluntar (a mers de două ori în audienţă la MareÅŸal pînă i s-a aprobat) – pe front (cel de Răsărit, evident).
11. РDe dactilografiat jurnalul Р̨nceput ̨n 1917 Рal bunicului meu matern.
12. – De pus în ordine ÅŸi dactilografiat corespondenÅ£a părinÅ£ilor.
13. – De dactilografiat jurnalul meu (îl Å£in de la vîrsta de 9 ani).
14. – De dactilografiat corespondenÅ£a personală.
Offf. Mult. Foarte mult, atunci cînd viteza maximă de dactilografiat este de 4 pagini (2000 de semne pe pagină) pe oră…
La pensie? Ha! Nu cred să apuc pensia, mă tem că nu mai am de trăit decît cel mult 5-6 ani pentru "a le aşeza pe toate pentru mîine dimineaţă".
Stau seara în pat, ori dimineaÅ£a – sîmbăta ÅŸi duminica – ÅŸi privesc crengile nucului din faÅ£a ferestrei ÅŸi încerc să-mi imaginez cum va fi Marea Trecere. ÃŽncerc să-mi domin ghemul din stomac. ÃŽncerc să-mi închipui Judecata. ÃŽncerc să-mi imaginez înmormîntarea ÅŸi anii care vor urma pentru Veveriţă, pentru fete ÅŸi pentru Ursan. Fetele vor trece uÅŸor, ele sunt puternice – pentru Ursan, însă, va fi, cred, mai greu. ÃŽn situaÅ£ii de genul acesta, de cele mai multe ori bărbaÅ£ii, chiar dacă nu o arată, rezistă mai greu.
Şi mă întorc mereu la momentul Trecerii. Va fi iarnă? Vară? Toamnă? Primăvară? Zi? Noapte? Voi fi treaz? Va fi în somn? Va fi brusc? Ori lent şi chinuitor?
Ar trebui să nu mă preocupe, oricum o să aflu la timpul potrivit, nu? "Peste-un ceas sau peste zece".
Apoi stau şi mă întreb unde voi fi "cazat". În "întunericul cel din afară, unde e scrîşnirea diniţilor"? Dacă mila Lui nu se pogoată asupra mea, acolo cred că mi-e locul.
Oriucum, curat cu inima nu sînt.
Făcător de pace nu sînt.
Blînd nu sînt.
De plîns, plîng aproape numai la filme.
Şi cînd mă uit în Oglindă mă cutremur.
VeveriÅ£a e din neam longeviv. ÃŽi trăiesc amîndoi părinÅ£ii. Sora mai mare a tatălui ei, la 96 de ani, are probleme doar cu vederea… Din păcate VeveriÅ£a nu le are cu parastasele, habar n-are nimic despre ce ÅŸi cum – ÅŸi se uită cu jind spre catolici. Tatăl ei este catolic, mama ortodoxă. VeveriÅ£a a fost botezată la ortodocÅŸi. Nu vrea să treacă la catolici dar tare îi mai plac regulile lor. AÅŸa că mă tem că n-o să aibă cine să-mi facă parastasele.
Mi-e înfiorător de dor de Bunica…
