visul

Just another www . weblog . ro weblog

Archive for februarie, 2006


Sérénade triste

Comme des larmes d’or qui de mon
coeur s’goutent

 Feuilles de mes bonheurs, vous tombez toutes,
toutes.

Vous tombez au jardin de rve o
je m’en vais,
O je vais, les cheveux au vent des jours mauvais.

Vous tombez de l’intime arbre
blanc, abattues
a et l, n’importe o, dans l’alle aux statues.

Couleurs des jours anciens, de
mes robes d’enfant,
Quand les grands vents d’automne ont sonn l’olifant.

Et vous tombez toujours, mlant
vos agonies,
Vous tombez, mariant ples, vos harmonies.

Vous avez chu dans l’aube au
sillon des chemins;
Vous pleurez de mes yeux, vous tombez de mes mains.

Comme des larmes d’or qui de mon
coeur s’gouttent,
Dans mes vingt ans dserts vous tombez toutes, toutes.

mile Nelligan)

Poveste

Cele
ce urmeaz? s-au petrecut – mi-a spus t?ticul meu – cu mult, foarte mult
timp nainte ca pisica s?lbatic? s?-l nve?e pe leu s? vneze…

Pe atunci era un mp?rat att de bogat ?i cu o mp?r??ie att de ntins? c? nici m?car nu-i ?tia cu exactitate marginile!
ntr-o dup? amiaz?, pe la ora dou?, cnd, dup? masa de prnz mp?ratul
?i f?cea siesta a?ezat pe tronul din marea sal? a palatului din
capitala imperiului, naintea ochilor s?i – dar nu foarte aproape, cam
la 10 metri – ap?ru deodat? un b?trn. Nimeni nu-l v?zuse venind,
nimeni nu-l auzise p??ind – parc? s-ar fi ntrupat din firele de praf
pe care razele de soare ce p?trundeau prin vitraliile colorate ale
s?lii le f?ceau s? str?luceasc?. Poate nu i-au auzit pa?ii pe dalele de
marmur? pentru c? era descul?… Singura lui mbr?c?minte era un
c?me?oi alb ca barba ?i pletele lui, de in se poveste?te c? era, lung
pn? la glezne ?i nchins peste mijloc cu un curmei de tei de care
spnzurau dou? pungu?e de piele.
?i nainte ca mp?ratul s? apuce s? spun? ceva ori g?rzile s?
reac?ioneze, b?trnul lu? una din pungu?e de la bru ?i i v?rs?
con?inutul n palm? – un obiect micu?, u?or ovoidal, odihnea ntre
zbrciturile liniilor vie?ii, norocului ?i inimii. Cu glas adnc,
ntr-o ?oapt? care se auzi n tot palatul, b?trnul spuse:
- M?ria ta, obiectul pe care eu l ?in n palm? e mai greu dect toate bog??iile tale.
mp?ratul izbucni n rs. B?tu din palme ?i ceru s? i se aduc? o
balan?? ?i o pung? cu bani. Pe un taler al balan?ei fu pus obiectul iar
pe cel?lalt taler mp?ratul arunc? 2 galbeni. Balan?a nu se clinti nici
ct un fir de pl?r – obiectul era mai greu. mp?ratul se ncrunt?.
Arunc? o pung? cu galbeni ?i… nimic. Porunci s? i se aduc? cea mai
mare balan?? existent? n mp?r??ie. Pe un platan se puse obiectul,
apoi pe cel?lalt se stivui, zile de-a rndul, tot ce exista n visteria
palatului regal. Dar platanele nu se mi?car? de nici un fel – obiectul
pe care b?trnul l ?inuse n palm? era mai greu. Sub privirile n?uce
ale asisten?ei, b?trnul lu? cealalt? pungu?? de la bru, care era
plin? cu ??rn? – ?i r?sturn? con?inutul peste obiectul ovoidal. n
clipa n care obiectul a fost acoperit complet cu ??rn?, platanele
?i-au schimbat brusc pozi?ia ?i platanul cu bog??ii izbi pardoseala cu
un vuiet ngrozitor iar dalele de marmur? se cr?par? ?i vitraliile se
desf?cur? n zeci de cioburi multicolore. n lini?tea mustind de
uluirea privitorilor, b?trnul vorbi iar:
- Obiectul acesta, m?ria ta, e ochiul omului. Ct tr?ie?te, nu-i ajung
toate bog??iile p?mntului, iar cnd moare, un pumn de ??rn? i este
prea de ajuns…

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X