visul

Just another www . weblog . ro weblog

Archive for iunie, 2007


Despre trecere

Pe cnd aveam vreo 13 ani vecinul de la parter, f?cnd curat n bibliotec?, m-a ntrebat, ar?tndu-mi un tencu?or de c?r?i: "Te intereseaz?? C? eu nu le mai ?in…"

Cum n epoca respectiv? unitatea mea de m?sur? a valorii unui lucru n bani se raporta la "3 lei – o carte n B.P.T. la anticariat" (banii mei de buzunar primi?i lunar de la p?rin?i erau "8 c?r?i n B.P.T. la anticariat" ?i-mi mai r?mneau ?i de dou? sucuri ori patru sifoane; uneori mama mi mai d?dea cte ceva n plus dar cu condi?ia s? "nu-i dai pe c?r?i! Te duci ?i tu la o cofet?rie cu o fat?, la un film, dar mi promi?i c? nu i dai pe c?r?i!"), m-am repezit hulpav ?i le-am nh??at.
Printre ele, un voluma? de poezie, autorul – dac? nu m? n?eal? memoria -, un tip de care nu auzisem niciodat? ?i de care nici de atunci n-am mai auzit vreodat?, se numea parc? Sebastian Costin. ntre paginile voluma?ului am ntlnit o "balad?" care mi-a pl?cut att de mult nct am nv??at-o pe dinafar?. Acum, dup? aproape 37 de ani, ncerc s? v-o spun ?i vou?, att ?i cum mi-o mai aduc aminte ?i eu.
(C?iva ani mai trziu aveam s? descop?r baladele lui Radu Stanca. Dar mie, lipit? de suflet, mi-a r?mas poezia aceasta).
 
Balada din Far West
 
Jimmy , scoate carabina, indienii se-nmul?esc!
E o ploaie ar?mie pe retina noastr? rece.
Dinspre mun?ii f?r? ce?uri umbrele c?znd vestesc
C? ne pa?te nserarea peste -un ceas sau peste zece.
 
Ne-am pierdut n preerie, calul a fugit de mult,
Poate-n rpile stncoase i-au mncat cadavrul corbii
?i du?manii ne-mpresoar? ntr-un tacitrun tumult
?i se-apropie prin ierburi, pip?indu-?i drum ca orbii.
 
Ne-nconjoar? pe trei laturi tribul P?s?rii de Fier
Tribul P?s?rii de Ap? se a?ine pe a patra.
Mii de diavoli, scoate-odat? carabina Wincester,
Nu vezi ochii lor de noapte cum lucesc usca?i ca piatra!
 
[aici - dou? versuri pe care nu mi le aduc aminte]
Se apropie prin aer tribul P?s?rii de Foc,
l presimt dup? s?geata ce mi-a ars n beregat?.
 
?ine-?i bine scalpul, Jimmy, trage?i-l peste urechi,
Zbate-te ca o hien? cnd vor vrea s? ?i-l r?peasc?,
Ne mai trebuie, b?trne, scalpul caraghios ?i vechi
Plin de mari idei ciudate dintr-o lume nelumeasc?.
 
Parc? la plecarea noastr? mai aveam de spus ceva.
Parc? a mai r?mas o vorb?, sau o carte, sau o via??.
Ah, mereu plec?m n noapte nainte de-a putea
S? le a?ez?m pe toate pentru mine diminea??.
 
?i ne-a?teapt?-n New Orleans toate fetele din lume,
Cu sni dulci ?i buze-amare
Toate vinurile lumii ame?ite de balans,
Toat? lini?tea constrns? ntr-un gest, ntr-o eroare.
 
S-a-noptat. P?mntu-i rece. Mai avem de ap?rat
Un ocean de clipe contra catastrofei ce ne soarbe.
?i n-avem dect o pu?c?, Jimmy, bietul meu b?iat.
?i noi doi nu ?tim s? tragem, ?i cartu?ele snt oarbe.
 
 
 
Tot mai des m? gndesc la Marea Trecere care m? a?teapt?. ncerc s? m? obi?nuiesc, s? m? preg?tesc.
"Ah, mereu plec?m n noapte nainte de-a putea
S? le a?ez?m pe toate pentru mine diminea??."
Poate nu voi reu?i nici eu s? le a?ez pe toate pentru "mine diminea??". Dar ar fi cazul m?car s? ncerc s? o fac. Mi-am f?cut o list? minim? de lucruri de care ar trebui s? m? ocup ?i despre care ?tiu sigur c? nici fetele ?i nici Ursanul nu se vor ocupa. ?i m-am cam speriat. Snt multe de f?cut!
 
1. De dactilografiat amintirile Tat?lui meu (12 ani de nchisoare – Pite?ti y compris -, 6 ani lag?re de exterminare ?i Canal, 2 ani domiciliu obligatoriu).
2. De dactilografiat basmele ?i povestirile Tat?lui meu.
3. De dactilografiat poeziile Tat?lui meu.
4. De dactilografiat traducerile Tat?lui meu.
5. De dactilografiat amintirile fratelui mai mare ale Tat?lui meu – ?i el fost de?inut politic.
6. De trecut pe CD (DVD) de pe casete audio cele trei ore de nregistrare cu Mama povestindu-?i via?a, inclusiv cei 5 ani de pu?c?rie la Mislea ?i cei 2 ani de domiciliu obligatoriu la rubla ?i apoi de transcris.
7. De terminat corectura la amintirile din cei zece ani petrecu?i n gulagul sovietic ca prizonier de r?zboi ale fratelui mai mare al Mamei (despre cei 7 ani de pu?c?rie politic? f?cu?i n ?ar? n-a scris niciodat? ?i mi-a povestit pu?ine lucruri).
8. Tata m-a trimis, ntr-o zi, la un camarad de-al lui, machedon: "Vezi c? ?i-a scris amintirile – "Din Pind n Carpa?i" – cu toate nchisorile prin care a trecut. Te rog ia-le ?i f?-le tu o corectur?". Am fost. Mi-a dat omul manuscrisul ?i, la o jum?tate de or? dup? ce am plecat de la el, a murit. A?adar, de dactilografiat ?i corectat manuscrisul s?u.
9. De dactilografiat jurnalul fratelui Mamei de pn? la plecarea voluntar (a mers de 2 ori n audien?? la Mare?al pentru a fi l?sat) pe front.
10. De dactilografiat jurnalul Bunicului matern.
11. De dactilografiat jurnalul personal (pe care l ?in de la vrsta de 9 ani).
12. De pus ordine ?i dactilografiat (unde e cazul) coresponden?a p?rin?ilor ?i cea personal?.
 
Offf. Mult. Foarte mult, atunci cnd viteza maxim? de dactilografiat este de 4 pagini (a 2000 de semne) pe or?…
La pensie? Ha! Nu cred s? apuc pensia, am puternic sentimentul – ?i asta de zeci de ani – c? n-am s? dep??esc 56 de ani. S-ar putea s? fie o prostie, dar linia vie?ii din palm? a?a arat?. Tata mi spunea: "M?i copile, am v?zut oameni cu linia vie?ii lung? de-ar fi trebuit s? tr?iasc? peste 100 de ani, mpu?ca?i la 20 de ani…" Cu toate astea nu-mi pot nvinge sentimenul c? nu mai am dect mai pu?in de 7 ani pentru "a le a?eza pe toate pentru mine diminea??". ?i nu pentru c? nu mi-a? dori s?-mi v?d nepo?ii crescnd…
Stau seara ntins pe spate n pat, ori diminea?a – smb?ta ?i duminica – ?i privesc crengile nucului din fa?a ferestrei ?i ncer s? mi imaginez cum va fi Marea Trecere. ncerc s?-mi domin ghemul din stomac. ncrec s?-mi nchipui Judecata.  ncerc s?-mi imaginez nmormntarea ?i anii care vor urma pentru fete ?i pentru Ursan. Fetele vor trece u?or, ele snt puternice – pentru Ursan, ns?, va fi, cred, mai greu. n situa?ii de genul acesta, de cele mai multe ori, b?rba?ii – chiar dac? nu o arat? – rezist? mai greu. ?i m? ntorc mereu la momentul Trecerii. Va fi iarn?? Var?? Toamn?? Prim?var?? Zi? Soare ? Ploaie? nnorat? Noapte? Voi fi treaz? Va fi n somn? Va fi brusc? Ori lent ?i chinuitor?
Ar trebui s? nu m? preocupe, oricum o s? aflu la timpul potrivit, nu? "Peste-un ceas ori peste zece".
Apoi stau ?i m? ntreb unde voi fi "cazat"? n "ntunericul cel din afar?, unde e scr?nirea din?ilor"? Dac? mila Lui nu se pogoar? asupra mea, acolo cred c? mi-e locul.
Oricum, "s?rac cu duhul" nu snt, "duhul trnd?viei, al grijii de multe, al dorin?ei de st?pnire", al mndriei de?arte ?i al orgoliului ?i multe altele m? bntuie.
F?c?tor de pace nu snt.
Milostiv nu snt.
Curat cu inima nu snt.
De plns plng doar cnd m? uit la filme.
Nici nu prea fl?mnzesc ?i nsetez de dreptate.
Nici nu snt prigonit pentru dreptate.
?i nici nu snt oc?rt, prigonit ?i nu se zice tot cuvntul r?u mpotriva mea, din pricina Lui.
Iar cnd m? uit n Oglind?, m? cutremur.
 
Mi-e nfior?tor de dor de Mamaia.
 
 

“Foc încrucişat”

n timp ce "ard" un DVD Veveri?a, cu telecomanda n mn?, schimb? canalele la televizor. Din spatele celor dou? samsung SyncMaster 940BF aud glasul lui Ple?u.
"Las?-l aici!"
"P?i mi ncepe serialul."
Las balt? DVD-ul, s? se descurce p.c.-ul cu el cum o ?ti, ?i o tulesc n dormitor.
Ple?u explic? ?i se dezv?luie. La final, gaza, un tip pe care nu l-am mai v?zut ?i nu ?tiu cum l cheam? – dar snt n de acord cu Ple?u cnd spune despre el c? este o gazd? excelent? iar mie mi se pare inteligent ?i cu mult bun sim?, chiar un tip de admirat (ar trebui s? intru pe site-ul tvr-ului, s? v?d cum l cheam?, chiar mi se pare un tip al c?rui nume merit? re?inut) – cite?te un text din Platon citat de Ple?u n Minima Moralia. Comentariu care urmeaz? (al lui Ple?u), m? unge pe inim?! – parc? ar fi spus special pentru mine ?i nu face dect s?-mi dea ap? la moar? damblalei mele cu privire la o limb ? romn? corect scris? ?i vorbit?, f?r? vulgarit??i ?i f?r? fibr? de lemn, fie el ?i democratic, o limb? romn? frumoas?.
 
M-am uitat. l cheam? Sever Voinescu .

Tristeţe

"Ast?zi se deschide studioul de portret FotoCabinet. Eugen Ciocan ?i Andrei Ple?u v? invit? la o sear? de frumuse?e. Str. Paris 14A, ora 20.00."
Expediat:
10:13:17
21/06/2007
 
SMS-ul de mai sus mi l-a trimis prietenul meu, Eugen Ciocan.
Prins de necazul care m-a scos din min?i n ultimele s?pt?mni (?i de care m-am eliberat complet acum 10 minute), am uitat complet de el. Mi-am amintit abia  a doua zi.
?i m? ncearc? o mare triste?e – am ratat ocazia de a da mna cu Andrei Ple?u ?i de a-i mul?umi pentru Minima Moralia…

Corespondenţă

ce mai faci? Sa stii ca nu-ti mai port de mult timp pica…ba chiar ar trebui sa-ti multumesc ptr ca daca nu ma dadeai afara atunci din sala de net poate ca viata mea nu s-ar fi schimbat in bine…asa, am un job bun, am o logodnica, pe cand atunci lancezeam ca un parazit. A fost ca un imbold, asa privesc acum lucrurile. Asa ca… ITI MULTUMESC!
 
Tu pe unde mai lucrezi?
 

Marius.

—————-

Oare sa fie adevarat?
Ok, te cred pe cuvint.
Da’ parca tot as vrea sa stiu unde lucrezi, ce mai fac parintii tai, pe cind nunta?
Mda, te cred, doar ca pina la proba contrarie. Prea am vazut multe, mult prea multe, la viata mea.
Eu m-am casatorit acum 3 ani, cu o pustoaica saraca (a fost alegerea mea – e mai tinara decit mine cu 15 zile!), sint hipertensiv si supravietuiesc cu medicamente inghitite zilnic.
Si nu pot sa nu stau sa nu ma intreb: oare de ce esti atit de curios "pe unde mai lucrez"?
Ca e singurul lucru pe care ai fost curios sa-l stii despre mine, in afara de generalul "ce mai faci" la care se poate raspunde si, pur si simplu, "bine, multumesc, ceea ce iti doresc si tie"…
Acu’, sa fiu sincer, "terapia" pe care ti-am aplicat-o a fost atit de dura pentru ca imi dadeam seama ca esti suficient de inteligent pentru a iti gasi singur scuze la situatia in care te aflai. Stiu ca nu e placut sa-ti puna cineva oglinda in fata, e oribil, dar – la naiba! – trebuia sa te maturizezi si tu si sa intelegi ca nu e cazul sa fii doar purtator de nadragi ci barbat. Adica responsabil. Nu doar de propria ta viata, nu doar de batrinetile parintilor, ci si de a sotiei, a copiilor tai – te-ai gindit vreo clipa la copii tai?
Responsabil, adica liber. Caci libertatea, cum discutam, inseamna asumarea responsabilitatii. Pina la ultima consecinta. In fine. Am jucat atunci riscant, pe o singura carte, singura pe care o mai vedeam posibila pentru a provoca reactia de a iesi din mlastina in care balteai. Poate erau si alte cai, dar eu n-am vazut nici o alta. Daca vrei intr-adevar sa-mi multumesti, atunci incearca sa devii barbatul care ai visat sa fii, tatal pe care ti l-ai dorit sa-l ai si om cu coloana vertebrala dreapta, care sa nu se teama de nimic in afara de Dumnezeu. Caci, asa cum s-a spus, teama de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Curata-te de frica, de lasitate, de lene si daca nu reusesti macar ia lupta cu ele, in fiecare zi, de la capat. Asta, daca vrei, intr-adevar, sa-mi multumesti. Altfel, de vorbe goale am podul plin, sa stii.
Stii, reactia ta, extrem de violenta, atunci, n-a facut decit sa-mi confirme ca: 1.esti inteligent 2. pusesem degetul pe rana 3. cu cit era mai violenta reactia, cu atit imi dovedeai ca am dreptate si ca tu stii, de fapt, ca aveam dreptate.
Sincer, m-as bucura mult ca ceea ce mi-ai spus sa fie adevarat.
Te rog transmite multa sanatate parintilor tai si respectul meu – asta daca mai traiesc (stii, parintii mai au si prostul obicei ca intr-o zi sa te lase balta si sa moara).
Am sa ma rog si pentru tine.

Octav

————————

Sunt functionar public , parintii mei sunt, sa zicem bine… tata merge mai greu (de, batranetea!), mama s-a operat in decembrie a doua oara de pietre la bila, dar acum situatia e buna (cat de buna poate fi), tine regim, etc, s-a lasat de fumat…
Nunta mea va veni si ea, insa va fi un eveniment rstrans, ca mai restrans posibil…
Si eu sunt hipertensiv, insa nu am mereu tensiunea ridicata, mai iau Tertensif, insa in martie la analize am descoperit ca am colesterol mare si acum iau medicatie si tin departe de grasimi…
Octav, Octav…. esti suficient de inteligent si abil insa ai muscat momeala: eu ti-am "servit" motivul ptr care ai reactionat atunci asa, nefiind de fel convins ca la baza resortului interior care te-a impins sa actionezi ca un mitocan fara caracter sta – vai! – "grija" ta ptr mine! Ma faci sa rad ce dracu!  Ai "muscat" momeala din plin Octav, am vrut sa vad daca te agati de motivul (fictiv) aruncat de mine , mingea ridicata la fileu, si te-ai agatat… ba mai mult, inteligent cum esti ai dezvoltat subiectul, ca la asta te pricepi de minune. Stii f bine ca ai avut o reactie intinctuala (cred de fapt, singurul moment in care ai fost sincer cu adevarat…) nicidecum una premeditata. Gandeste-te bine! Sunt "oglinzi" si ptr tine, ai curajul sa le privesti??
Nu sunt de acord cu tine ca libertatea inseamna asumarea responsabilitatilor ( asta pe unde ai mai citit-o??). Nu suntem liberi Octav, e o iluzie. Esti cu adevarat liber in momentul cand nu mai ai nimic de pierdut…. Asa ca nu-mi doresc sa fiu liber.
Lupt zi de zi cu viata, toti facem asa… Nu sunt perfect si n-am sa fiu vreodata, nu cred in utopii. Insa lupt cu frica, cu lenea din mine, cu mizeria umana a oamenilor. De fapt sunt un  mizantrop, ma simt agresat de prostia, rautatea oamenilor…incepand de la faptul ca desi eu caut sa nu deranjez pe nimeni in autobuz altii ma deranjeaza (un cot in coaste, miros de transpiratie, etc) si terminand cu astia din capul statului care ma fura , NE FURA pr toti cu nerusinare…
Caut sa ma bucur de viata asa cum este, sa ma bucur de cel mai mic lucru frumos pe care il traiesc si incerc din rasputeri sa fac abstractie de lumea mizera din jur si sa vad  numai partea plina a paharului. Ceea ce conteaza e sanatatea si dragostea (nu neaparat in ordinea asta).
 

Marius.
 
————————-

Nu-i bai, nu e prima oara cind mi se intimpla sa cred un om pe cuvint si sa ma trezesc ca tot eu sint "mitocan fara caracter". De oameni ca tine e plina lumea. Oameni care se ocupa de paiul din ochiul altora si nu vad birna din ochiul propriu (Guvernul care ne fura etc. Tocmai tu vorbesti de furt?!?!). Si care stiu ei mai bine ce gindesc si simt cei din jur decit cei in cauza.
Intelepciunea populara afirma ca adevarul supara.
Clar e un lucru: doare inca. Si doare al dracului de rau, este? Imi pare rau sa constat – nu esti dintre cei care suporta sa se uite in Oglinda.
Mie nu mi-e frica decit de Dumnezeu. Eu nu vorbeam de "oglinzi", sint multe in bilciul desertaciunilor umane, eu vorbeam de Oglinda. Ma tem ca n-ai cum sa intelegi.
Intr-un punct sint de acord cu tine: da, nu esti liber. Nici n-ai cum sa fii. Te amagesti insa inchipuindu-ti ca toti sintem niste sclavi, ca tine. "Orice greseala incepe cu o generalizare" spunea Pasca. Si sa-ti mai dau un citat: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum, sum ergo Deus est. In fine, ce pretentii pot avea de la un om fara Dumnezeu?!?!
"Insa lupt cu frica, cu lenea din mine, cu mizeria umana a oamenilor". Aha. Tu iti recunosti doar frica si lenea, "mizeria umana" e doar a celorlalti, tu esti lacrima, baiat de treaba, bun etc. Offf.
"Mizeria din jur", de care vorbesti, este, de multe ori, in ochiul care priveste.
you must be the change you want to see in the world spunea Mahtma Gandhi. Dar acesta este un indemn pentru oameni adevarati, pentru barbati adevarati, nu pentru cei ca tine, mizantropi. Tu vorbesti de dragoste? Nici macar nu stii ce-i aia.
Mi-e tare mila de tine, biata cirtita surda, bijbind in intunericul din tine.
Dumnezeu sa te apere.
Cum spuneam, o sa ma rog si pentru tine.

——————-

Oameni buni, nu miscati si ascultati-l pe "BLANDUL" OCTAV, acest monument de "intelepciune" si "curatenie sufleteasca".
Acest limbric care a uitat ca l-am primit la mine in casa ca pe un frate, care imi cerea bani cu "imprumut" ca sa aiba ce manca (bulion in principal) , ma face acum hot, mizantrop, un om care nu stie ce e dragostea, un om fara Dumnezeu, etc…
Ai reactionat exact asa cum ma asteptam Octav, ca un om de nimic…imi pare rau, dar asta esti.
Nu-mi vorbi mie de dragoste, Dumnezeu, intelepciune! Nu esti deloc in masura s-o faci, dai mereu citate culte tocmai ca sa maschezi fraptul ca de fapt ai trait degeaba, fugi de viata.
Stii sa pozezi in victima, in om sfatos, intelept si fara de cusur insa nu e asa, zici de mine ca nu vad barna din ochii mei, insa tu ce faci domnule Octav?? Ma acuzi de tot ce-i mai rau fara sa-ti vezi defectele. N-am avut pretentia ca sunt perfect, nimeni nu este.
 Spui ca nu ti-e frica decat de Dumnezeu. Asta spune un om FARA Dumnezeu!
  
 Nu te obosi sa-mi mai raspunzi, lasa-ma sa traiesc in "mizeria umana" si sa "orbecai" in "intunericul" din mine!

—————————–

:)

"Nu ce intra pe gura spurca pe om, ci ceea ce iese, caci din inima lui iese"

"Eu insa va zic voua: Ca oricine se minie pe fratele sau vrednic va fi de osinda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului"

Dumnezeu sa te binecuvinteze!

Octav

 
+++++++++++
 
Pentru c? aceast? coresponden?? s-a purtat pe e-mail, lipsesc diacriticele. Am reprodus-o exact, f?r? s? schimb nici o virgul?, f?r? s? corectez textul. De-a lungul anilor am primit mai multe scrisori de la Marius n care m? f?cea albie de porci ?i la care nu ?in minte s? m? fi obosit s? r?spund. Acum i-am r?spuns. Ce s-a ntmplat de fapt? N-ar fi nici o problem? s? povestesc varianta mea, dar cum cinstit e "audiatur et altera pars" ?i cum el n-are cum s?-?i prezinte, aici, propria-i variant?, mai bine nu.
 
Octav – zis ?i cobra_regala 

Cultura Ritmului Încetinit

"In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo , o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa si simpla ar fi ideea. Este o regula.


Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici, etc…) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor. Suedezii dezbat si iar dezbat, organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari, etc…, SI LUCREAZA…. dupa o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor,  este ca acest stil tot timpul da rezultate in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita nu prea inregistreaza pierderi.


Pe scurt:
1)       Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic ;
2)       Nu are decat 2 milioane de locuitori ;

3)       Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic ;
4)       Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson, Electrolux, ABB, Nobel Biocare etc.


Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA.


Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul.
Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor.


Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare, in fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati in masina la serviciu.

In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu: Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada complet?

Iar el mi-a raspuns pur si simplu: Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.



Mai nou, in Europa exista un curent denumit " Slow Food ". Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow FoodInternational Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia (foarte interesanta pagina de Internet, vizitati-o). Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucure de procesul de preparare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.


Ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este caaceasta miscare de "Slow Food" serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita "Slow Europe", dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a "grabei" si "nebuniei" generate de globalizare, de dorinta de "a avea in cantitate mare"


(nivelul vietii) opus la "a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana".


Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand de un laudabil 20%. Aceasta atitudine, numita "slow attitude" atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid si imediat.

Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa faca mai putin, nici sa se obtina "calitate si productivitate mai mici", ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres. Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim.



Inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.



INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV (constrangator), MAI VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.



E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba" sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie desfranata" Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de "calitate fara graba", chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde "calitatea umana"?



In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde: "Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand." La care orbul ii raspunde: "Stii, viata se traieste intr-o clipa", si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.



Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.



Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi.

Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul."


Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.


Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, "ca sa nu piarda timpul" atat de valoros in aceasta lume globalizata.

O zi buna!"
 
?i acest text l-am primit pe mail. N-am avut timpul s?-l corectez, a?a c? mi cer iar iertare pentru c? l public f?r? diacritice.
Nu ?tiu cui apar?ine. Dar mi-ar place s? fie adev?rat. Poate cineva s? verifice dac?, ntr-adev?r, productivitatea n Fran?a e mai mare dect n Statele Unite?

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X