visul

Just another www . weblog . ro weblog

Archive for iulie, 2007


12 motive pentru care…

…m? bucur c? snt V?rs?tor:
 
"12 motive pentru a fi un Varsator :

1. Rareori incerci sa faci ceva la care stii ca nu te pricepi.
2. Motto-ul tau : Informatia inseamna Putere.
3. Atat de independent.
4. Imprevizibil total.
5. Fascinat de tot ce il inconjoara.
6. Dornic sa salveze lumea.
7. Nu ii pasa ceea ce cred ceilalti.
8. Pastreaza optiunile deschise.
9. Un nonconformist notoriu.
10. Individualist in alegerile pe care le faci.
11. Iti plac delicatesele neobisnuite.
12. Open mind : Lumea necunoscutului trebuie intotdeauna respectata."

Sursa acestui text: http://elena85.weblog.ro/#post-173697

 
Doar c? n-am nici un merit, nu eu am ales s? m? nasc n zodia V?rs?torului.

Vizită

 

Am deschis u?a ?i, sprijinit n clan??, am privit n lungul drumului. N-am z?rit-o. Un autobuz a oprit n sta?ie dar n-a cobort din el. Apoi am v?zut-o.  Mi s-a strns inima. n aerul care fierbea bluza ?i fusta erau negre. S?-i fi murit cineva? Cnd s-a apropiat m-am lini?tit – nu, nu i-a murit nimeni, doar s-a mai mplinit o ?r?.
Ne pup?m pe obraji ?i intr?m n c?m?ru?a unde p.c.-ul toarce nceti?or c?ldur?. Aerul condi?ionat nu func?ioneaz?, aparatul e stricat. nchid fereastra ?i deschid u?a – din hol vine o iluzie de r?coare.
Vorbim. mi dau n petic ?i o ntrerup, s? spun eu ce am de spus, pn? nu uit. Nu pare s? se supere. ?i, spre deosebire de ultima ntlnire, se ntmpl? mai rar s? nu aud? ce-i spun, concentrat? n ea ns??i, asupra celor ce mi le poveste?te.
N-am stare. Stau cnd pe scaun, cnd pe canapelu??, lng? ea, apoi iar pe scaun ?i iar pe canapelu??.
Fum?m ca turcii.
Nu reu?esc s? m? adun, m? simt pustiu ?i – pentru pirma oar? – prezen?a ei m? tulbur?. A?a c? m? mut iar pe scaun. M? lini?tesc. Revin pe canapelu??. M?rturisiri intime curg firesc ?i nu-mi pas? c? cei afla?i n celelate nc?peri pot s? aud?. Afar? s-a l?sat noaptea. M? duc ?i aprind luminile de pe fa?ad?. Vorbele curg f?r? sincope, o ascult, m? ascult?. Apoi se mut? la p.c. ?i-mi cite?te. E att de frumoas? c? mi se face fric?. i dau s? citeasc? "Scrisoarea de pe t?rmul cel?lalt" ?i-i pndesc reac?iile. Nu reac?ioneaz?. Am s? procesez mai trziu lucrul ?sta. Acum m? ntind pe spate ?i ridic l?bu?ele, ca orice c??el cuminte. Dar ochii i snt usca?i, dou? pietre ntunecate, f?r? luciu.
A trecut de miezul nop?ii. A sunat ?i telefonul. n aer plute?te parc? o a?teptare dezam?git?, cu gust de iasc?.
Pleac?.
Ne pup?m pe obraji ?i, sprijinit n clan??, m? uit dup? ea cum o nghite bezna fierbinte.
M? ntorc n c?m?ru?a unde-am fumat pe rupte ?i m? ntreb, retoric – oare de ce, niciodat?, nu vorbe?te, nentrebat?, despre copil? N-am auzit-o niciodat?, cotcod?cind despre el, a?a cum fac toate mamele normale. ?tiu, nu snt un om "normal" iar "cine se aseam?n?, se adun?", a?a c? nu m? mir.
mi aprind nc? o ?igar? cu sentimentul prostesc c? ceva nu s-a-mplinit, c? o a?teptare a r?mas f?r? finalitate ?i, orict mi storc creierii, nu reu?esc s?-mi dau seama despre ce o fi fost vorba. ?igara are un gust amar dar, nc?p??nat, o fumez pn? la cap?t. n suflet, gustul amar al b?nuielei c? a? fi putut s-o ajut ?i nu m-am priceput cum.
Adorm trziu ?i n somn o v?d cum se ndep?rteaz? ?i dispare n bez?, mereu ?i mereu, ca un film pus n bucl?.

Kathie şi hipopotamul

Ieri (deja ieri!) sear? am fost la teatru. La teatrul "George Ciprian" din Buz?u. G?zduit, pentru o sear?, de Nottara .
Tot ce ?tiam despre pies? era autorul: Mario Vargas Llosa .
Am venit senin, deloc preg?tit pentru ce a urmat:
UN SPECTACOL MARE!
Am juisat de pl?crere (catharsis sut? la sut?!) de sute de ori pe parcursul  celor vreo 90 de minute.
Un text super.
O punere n scen? lucrat? n filigran, cu o minu?ie ?i o grij? de japonez. Cu solu?ii de mizanscen? care, uneori, mi-au t?iat r?suflarea. Totul datorat regizorului ION MIRCIOAG?.
?i patru actori excelen?i:
ANDREEA VASILE – de?i cu un rol de mai mic? ntindere, extraordinar?.
DANA ROTARU – un firesc de animal s?lbatic filmat cu camera ascuns? n brlogul s?u, incredibil?.
IONU? KIVU – identificndu-se cu personajele pn? la durere, magistral.
ALEXANDRU JITEA – excelent chiar ?i atunci cnd tu?a era prea groas?.
Scenografia – Mirela Tr?istaru – avnd calitatea aceea pre?ioas? de a crea atmosfera (mpreun? cu conceptul video al Norei Vasilescu ?i cu ilustra?ia muzical? ce apar?ine tot regizorului) necesar? ?i a nu exista n sine.
Ce s? v? mai spun? UN SPECTACOL DE ZILE MARI !!!
Un spectacol, cum mi-a venit s? spun, "de Bulandra " (eu n?elegnd prin asta Bulandra adolescen?ei mele, cu Leonce ?i Lena, Elisabeta I, Lungul drum al zilei c?tre noapte, Azilul de noapte, Tartuffe ?i Cabala bigo?ilor, Mizantropul).
Cnd ncepe stagiunea o s? trag o fug? pn? la Buz?u, s?-l rev?d.

Pentru orgolioşii de pe weblog şi nu numai

 "Chinezoaica Xu Jinglei, cunoscuta atat ca actrita cat si ca regizoare , are cel mai citit blog din lume. Conform Beijing News, jurnalul ei online a inregistrat un trafic de 100 de milioane de vizitatori in decurs de 600 de zile. Ceea ce este cu adevarat interesant e ca Xu a atras acest numar mare de vizitatori fara sa scrie despre sex sau povesti siropoase. Insemnarile ei sunt despre propria viata si munca sa zilnica. Recordul a fost atins pe data de 12 iulie, anul acesta. Actria si-a lansat blogul in luna octombrie 2005 si a publicat chiar si o carte cu materialele de pe acesta in martie 2006. Xu, 33 de ani, a selectat 20 dintre persoanele care ii comenteaza inscrierile si le-a invitat la petrecerea prin care sarbatoreste acest succes online. Xu a castigat in 2004 premiul pentru Cel mai bun regizor la San Sebastian International Film Festival din Spania pentru filmul "Letter From An Unknown Woman"."

Păduri ce ar putea să fie…

Azi noapte am visat-o.
 
Cnd am v?zut-o prima oar? pe coridoarele liceului mi-a venit s? m? frec la ochi – e aevea? Blond ?, cu ochi alba?tri, frumoas? ca o zn?! M? uitam la ea cum te ui?i la frumuse?ile din tablouri.
 
Toat? via?a m-am considerat un tip banal – s? nu zic urt, c? parc? ar fi prea mult. Convingere pe care mi-o nt?rise mersul pe la ceaiuri. Ajungeam la petrecerea respectiv?, intram, m? uitam n jur. Fetele treceau cu privirea peste mine, f?r? s? m? vad?. Abia dup? ce deschideam gura ?i ncepeam s? vorbesc observam cum privirile lor se "aprindeau" ?i se focalizau pe mine, n sfr?it observnd c? exit. (Peste ani de zile, pe cnd lucram pentru a doua oar? n tvr, mergnd mpreun? cu ?efa mea din acea perioad? pe pasarel? de la turn spre platouri ?i vorbind – nu mai ?in minte ce, chestiuni de serviciu n orice caz – ea se opre?te ?i exclam?, cam hodoroc-tronc: "Aaaaa, acum m-am prins eu! Tu pe gagici le z?p?ce?ti cu gura!" Povestind ntmplarea unei prietene, aceasta zmbe?te ?i-mi spune: "P?i pn? la vrsta asta tu n-ai aflat c? b?rba?ii iubesc cu ochii iar femeile cu urechile?" De fapt, nici acum nu snt convins c? e tocmai a cnd m? gndesc cum le lucea ochi?orii Veveri?ei ?i M?ei la ntoarcerea de la spectacolul celor de la cip ?i deil, da’ mai ?tii? Cum Brad Pit e unul singur or trebui ?i ele s? se autoam?geasc? n vreun fel, mai ales c? snt mai multe dect noi…) Din acela?i motiv nu mi-au pl?cut oglinzile, nu mi-a pl?cut s? m? privesc n ele ?i asta nc? de copil. M? uitam cu jale n Pif-uri, la Tedy Ted ?i enorm mi-ar fi l?cut s? ar?t ca el, cu p?rul lins, nu tot numai bucle ?i inele, cum l aveam eu, de rdeau mai trziu colegii de serviciu ("?ti?i cum se piapt?n? Cobra diminea?a? Bag? dou? degete n priz?!"), blond, cu gropi?? n b?rbie… Ocoleam oglizile pentru c? m? deprima imaginea mea reflectat? de ele. Cnd am nceput s? m? b?rbieresc am nv??at s? m? uit la mine f?r? s? m? v?d de fapt. Mama mi mai spunea din cnd n cnd c? snt frumos, da’ n-o luam n seam? – e ?tiut c? orice cioar? ?i laud? puiul, nu?
 
Ne-am cunoscut la cenaclul literar al liceului – ea scria poezii, eu proz?.
 
 
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X