Telefonul fix a început să sune. Am continuat liniştit să bag în gură o bucăţică de brînză, o bucăţică de pîine şi un căţel de usturoi – încă puţin şi terminam încă o căpăţănă. Am auzit-o pe Veveriţă cum răspunde. "Da, bună Ana. Ţi-l dau imediat." Am băut o înghiţitură de apă şi am luat receptorul de la Veveriţa care venise pînă în bucătărie vorbind în receptor .
- …"N-am văzut în viaţa mea nişte ochi atît de sticloşi care să te privească întrebînd cu disperare ,,De ce eu?,, ", aşa a spus.
- …Gabi se plimbă prin curte ca năuc.
- …N-o să pricep niciodată de ce. Nu e drept. Tocmai El, care ar trebui să fie Dreptatea însăşi.
- …A ajuns la treizeci de kilograme.
- …cobalto-terapie.
- …La plămîni. Dar e metastază.
Vara 2007.
Sună telefonul. Mobil. Ana.
- Auzi, Regalule, burlacul nostru se însoară. Sîmbătă – şi cununie civilă şi biserică. Gaşca veselă vrea să-i facă o surpriză. Nu vii tu să imortalizezi evenimentul?
- …Ah, stai liniştit, nu se merge nicăieri, nu-au fonduri pentru restaurant ori petrecere, aşa că nu-ţi fă probleme că n-ai fost invitat. Îi faci o surpriză. O să se bucure.
La sfat a venit cu pălărie de cow-boy şi cămaşă roşie, asortată cu rochia miresei. Fericit. Fericiţi. Radiau.
- …Pui şi tu pe un DVD imaginile de la nuntă, să apuce şi el să le vadă?
- …De ce unii trag fără nici o zi de pauză? Nu e drept! De ce? Iar alţii merg numai în sus? …Fără o pauză, Regalule! Fără o pauză…
- …Iertaţi-mă că v-am stricat seara.
- …Noapte bună.
