visul

 Ma gîndeam acum puţină vreme în urmă, înainte de sosirea noului an, recitind trilogia Stăpînul inelelor, că unul din personajele de acolo are dreptate: oricît s-ar schimba lumea, ceva rămîne la fel: binele si răul, lupta dintre ele şi alegerea ce trebuie facută clipă de clipă. Prieteni mi-au spus că mă înşel. Că nici binele şi nici răul nu rămîne la fel, ce a fost ieri "bine" azi a devenit "rău", că nu sînt noţiuni absolute. Dar eu nu la conjunctural mă gîndesc – şi nici autorul trilogiei nu se gîndea la conjunctural – ci la cele veşnice: cele 10 porunci, de exemplu. Există, sînt convins, dincolo de conjunctural, un rău si un bine albsolut. Diavolul şi Bunul Dumnezeu. (Chiar, ar trebui să recitesc piesa de teatru a ateului Sartre – sunt peste 30 de ani de cînd am citit-o şi nu mai ţin minte nimic din ea…)
Mda.
Şi de aceea alegerile noastre ne definesc mai mult decat toate celelalte care ne aparţin şi care adaugă tuşe şi contururi fiinţelor noastre.

 

Şi-mi vine în minte, acum, la început de drum pe cărările unui nou an, cuvintele eroului unei serii de benzi desenate de pe vremea adolescenţei mele, Dr. Justice, din revista comuniştilor francezi pentru copii, Pif:

Adevăratul curaj este să faci ceea ce este drept!

 

Să ne dea Dumnezeu, tuturor, puterea acestui curaj! Atunci s-ar schimba faţa lucrurilor şi a ţării şi am vedea nu "prin seculi a ei înălţare" ci în timpul efemerelor noastre vieţi!

 

Doamne ajută!