visul

Just another www . weblog . ro weblog

Archive for the ‘Diverse’


Administra?ia financiar?, bacalaureatul, datornicii ?.a.m.d.

Am primit pe mail textul urm?tor

….”Suntem nevoiti sa va returnam declaratia fiscala cu rugamintea sa o revedeti si sa faceti corecturile necesare, deoarece nu putem accepta raspunsul dvs de la rubrica PERSOANE AFLATE IN INTRETINERE unde ati trecut Guvernul, Parlamentul, functionarii administratiei locale, judetene si de stat precum si cateva milioane de tigani”.

?i l-am trimis mai departe lui Marius.

Care mi-a r?spuns urm?toarele:

Asa e… dar nu numai la noi. Italia are datorie 120% din PIB, inflatie 4,5%, SUA a reusit “egalul” datoriilor cu PIB-ul, de Irlanda nu mai zice nimeni nimic iar Grecia e de vinzare “la pachete “… o sa avem RomteleKom ? Ca acum statul grec are Romtelecom-ul… Din pacate din democratia inventata de greci a disparut sfatul batrinilor…

Eu ma uit pe Euronews si mai vad… ca-n Anglia stau la coada la demonstratii: au inceput profesorii (o fi de la strazile inguste !?) iar Anglia Germania si Franta au plasamente in bani si in Grecia… Le e frica de “la adio tu”… Ca si-n Portugalia pina si SUA are bani bagati dar nu se stie daca-i mai vad… Norocul nostru e ca avem moneda proprie si BNR regleaza functie de economic, nu de politic. Si grecii ar dori sa regleze…da’ nu mai au ce. Au vrut euro ? N-au !

Stii care e culmea ? Ca majoritatea romanilor vad solutia: Jos Boc. Sunt criticati economistii autohtoni in timp ce BOII din UE au ajuns la o datorie de 400 si ceva de miliarde de euro…sa nu mai zic de BOII americani.

Toate astea ne afecteaza, dar mai avem moneda nationala .

Nu vrem euro, nu vrem Schengen ca vin nord africanii peste noi. Asa e bine…Societatea se va regla usor: bac-ul de anul asta a dovedit-o: o pustoaica de 18 ani cu 10 la bac l-a facut pe Striblea, Dragotescu sa taca din gura: semn ca sub 50% din tineri stiu ce vor si nu mai asculta “aburelile” de la televiziuni. A spus doar atit: abia acum valorile au iesit la suprafata si vor fi apreciate.

Ca sa nu-ti mai spun ca “jurnaliste” in direct afirma ca le place “foarte TARE”…le cred ! Ce sa faca cu una moale ?

Si astea ar fi trebuit sa manince limba romana si-n somn ! Asa e cind vezi paiul altuia…

Noi ? Inca doua-trei generatii… Brucan: optimist incurabil.

N-am fost in stare sa legam Ardealul de Muntenia cu o autostrada in 20 de ani. Crezi ca apuci sa scapi de DN 1 in viata asta ? Eu nu.

Marius

 

Mi-au pl?cut att de mult rndurile lui nct nu m-am putut ab?ine s? nu vi le mp?rt??esc ?i vou?.

 

Extemporalul la aritmetic?

- Rahat! m? ntrerupse Ha?a?ian suflndu-mi cu impertinen?? fumul de ?igar? drept n ochi.

Buim?cit, usturimea mi se ncrlig? n creieri. Pn? s? nving lacrimile mi-a smuls foaia din mn?, f?r? fasoane, ?i cu ?igara n col?ul buzelor umflate se holb? un timp la ea pn? s? priceap? c? o ?ine invers. S-a ncruntat furios, a ntors-o dar pesemne n-a observat nici o schimbare c? ntre ochi cutele i s-au adncit iar fruntea a nceput s?-i v?lureasc?.

- Rahat! repet? spre a se convinge c? nu gre?e?te ?tiind bine, nu de azi, de ieri, c? asemenea manifest?ri m? ntimideaz?.

Mi-am luat ochelarii din iarb? ?i i-am pus cu grij? pe ?aua strmb? a nasului.

- Iar oi fi f?cut pipi-n pat azi noapte ?i te-ai apucat s? bolborose?ti ce visa?i pe hrtie! Apoi, brusc exasperat: Cum dracu po?i s? ai zece la caligrafie?!?! M? privea suspicios pe sub sprncenele stufoase, concentrat. Am ro?it pn? n vrful urechilor, ?tiam asta dup? fa?a care mi ardea toat?.

B?g? mna n pantaloni, se sc?rpin? cu voluptate ?i aplecat deasupra hrtiei ncerc? iar s?-i dea de cap?t.

Chipul i s-a limpezit ?i nasul mbrligat spre gur? ncepu s?-i fream?te, p?ros, semn c?-i mul?umit:

- Ia zi, ce-i aia spongios?

- Cu multe g?uri, ca un burete , abia am ?optit.

- ?i stare de veghe?

- Atunci cnd e?ti treaz.

M-a privit chior?.

- Adic? io acum snt stare de veghe?

- Da. Mi se f?cuse att de ru?ine nct abia am ng?imat: …n stare de veghe…

- Cum vine aia… se uit? iar pe hrtie – …alb clorotic?

Sngele mi se zb?tea n gt, am dat s? r?spund dar puterile m-au p?r?sit. M? uitam la el cu gura c?scat? ?i ochii holba?i ?i-mi venea s? plng.

Privea uluit foaia.

- Ce, ai contoare ciufulite-n piept?

ncepuse s? se obi?nuiasc? ?i ochii i alergau peste rnduri, n timp ce uluiala ncepea s? se metamorfozeze n sil?.

Scuip? printre din?i, lung ?i f?it, ca un jet de aspersor.

- B?… ?i duse degetul la tmpl? ?i-l nvrti cu n?dejde, parc? ar fi vrut s?-?i n?urubeze unghia sc?lmb? ?i murdar? n craniu . De-aia te-or fi scutit pe tine de sport.

n timp ce vorbea, chi?tocul stins s?lta ca o geamandur? pe valuri, n ritmul f?lcilor, de parc? ar fi mestecat cuvintele ca pe gum? de mestecat.

Ca o lovitur? de bici un ?uierat prelung m? r?sturn? de pe bolovan.

La cel?lalt cap?t al maidanului, cu minile vrte-n gur?, Catone rdea. Mai ?uier? o dat?, v?dit satisf?cut, apoi o lu? spre noi. n urma lui, cu minile vrte n buzunare pn? la coate, Mandache, Dobrovicescu ?i Nichiforov ?i trau a lehamite picioarele spre noi, zmbind gale?.

M-am uitat cu spaim? la Ha?a?ian care, cu foaia n mn?, nici nu m? b?ga n seam? privindu-i atent pe cei patru apropiindu-se. F?r? s?-?i ia ochii de la ei, rupse hrtia f?ii, cu gesturi lungi, scr?nite, apoi ntinznd mna peste bordur? le d?du drumul printre barele murdare de m?tasea broa?tei ale gr?tarului, n canal.

P?rea dus cu gndul aiurea.

- Ce-i aia bust ? a ?optit ca prin vis.

Ceilal?i ne nconjurar? f?r? grab?, rnjind mereu ?i ochii le str?luceau nepl?cut.

Mi-am luat genunchii n bra?e ?i-am mu?cat din cel drept, s? nu strig de fric?, ncercnd clipind des s? alung lacrimile din ochi ?i s? n?bu? durerea tot mai mare din vezic?.

Mandache a ntins mna spre mine. Mi-am tras nsp?imntat capul ntre umeri dar el, cu un gest delicat, mi-a luat ochelarii ?i de parc? ar fi umblat cu ou? ?i i-a a?ezat cu grij? pe vrful nasului. Mi-am mu?cat buzele pn? la snge. ?tiam bine ce avea s? urmeze, doar nu era prima dat?.

Catone ?i trase cu zgomot nasul ?i mucii ajun?i aproape pe buze disp?rur? aspira?i n n?rile sub?iri ?i ncovoiate ca un iatagan:

- Ce-ai rupt?

Ha?a?ian r?spunse repede, prea repede, privindu-l de sus n jos, cu glas hrit, bolov?nos ?i scuip? chi?tocul n rigol?. A?a cum st?tea, chircit pe piatr?, p?rea ?i mai sl?b?nog ?i mai pirpiriu.

- Estemporalu la artimetic?.

 

Petre ?u?ea

Prin ns??i ordinea ei ideologic?, democra?ia l oblig? pe idiot s? stea al?turi de geniu ?i s?-i poat? zice: ce mai faci, frate ?

Dor de Romnia

Te arde. ?tiu c? te arde. Dar dac? vii n Romnia, a?teapt?-te s? g?se?ti aici o societate profund polarizat?, profund schizoid?. Din ce n ce mai polarizat? ?i mai schizoid? de la an la an. M? tem c? ai s? g?se?ti – ca ?i mine – o majoritate ponosit?, subjugat? compromisului ?i lipsit? de drepturi, despuiat? pn? ?i de propriile poten?ialit??i, peste care troneaz? vulgar ?i arogant o minoritate, ndr?znesc s? spun uciga??, cu “gipane” supradimensionate, gata s? te spulbere cu zile pentru singura vin? de a te fi aflat n fa?a scumpilor lor bolizi , gata s? te stlceasc? n b?taie pentru simplul moft de a-i fi ncurcat n grandomania lor f?r? limite.

Snt indivizi care ?i-au pierdut orice reper nu doar cre?tin, ci uman. Iar lege nu exist?. Dect, poate, pentru pro?ti, n fond,asta e?i ideea. S?rmanii i ur?sc pe boga?i, i dispre?uiesc pentru comportamentul lor, dar n adncul inimii i invidiaz?, le admir? via?a ?i ar vrea s? fie ca ei. S? po?i ajunge din terorizat terorist, iat? visul ce merit? visat! Oamenii au uitat s?(-?i) vorbeasc?, ?i latr?.

Se comunic? aproape monosilabic: b?i, m?i, vino, du-te, hai, m?-ta; toate formulele de polite?e, de bun?voin??, cuvintele acelea galante, cu consisten??, noim? ?i duh, care te mbog??esc, care ?i descre?esc fruntea ?i ?i fac ziua agreabil? – mul?umesc, bun? ziua, ce mai face?i, m? bucur pentru dumneavoastr? – par s? fi ie?it din uz. Tr?iesc numai n dic?ionare ?i, din cte mi dau seama, dic?ionare nu prea mai folose?te nimeni.

Lumea se mbulze?te n zona ta privat? la banc?, la po?t?, la magazin. Lumea nu e senin? ?i demn?. Lumea care “se descurc?” e mereu gr?bit?, repezit?, agresiv?. n realitate, se fu?ere?te la greu, ?i totul pare dus numai pn? la jum?tate. Hai, maximum pn? la trei-sferturi, dup? care “e bine ?i a?a”, se schimb? brusc direc?ia, viziunea, prioritatea. Fidelitatea fa?? de un principiu asumat e taxat? drept rigiditate, criteriile-s bune doar n teorie. Flexibilitatea e cuvntul de ordine azi, mai ales cea moral?. Se practic?, n plus, o exhibare degradant?, gre?oas? a sexualit??ii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e pornografie; machiajul e greu, decolteurile – adnci, b?rba?ii – a??a?i n animalicul lor. Lucrurile sfinte snt subiect de banc, iar spa?iul public este nesp?lat.

De gura adolescen?ilor s? te fere?ti. Mul?i dintre ei nu mai respect? nimic ?i pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta n primul rnd) pe ei n?i?i.

Ru?inea a murit, cuviin?a ?i d? ultima suflare.

Prin cartiere, cofet?riile s-au transformat n cazinouri. Manelele au evadat din muzic? ?i s-au instalat n haine, n arhitectur?, n mald?rele de gunoaie din mijlocul parcurilor na?ionale, n drujbe ?i n termopane. Kitsch-ul acoper? ultimele bastioane ale solemnit??ii ?i ale decen?ei. Piese de o frumuse?e elegant trasat? cad n minile unor demolatori nu doar f?r? cultur?, ci lipsi?i chiar ?i de acea nn?scut? delicate?e n fa?a purit??ii simple. Unii demoleaz? chiar construind. Demoleaz? autenticul ?i frumosul, slu?esc peisajul ?i handicapeaz? sufletele privitorilor. Natura, crea?ie a lui Dumnezeu, e incendiat?, braconat?, furat?, retezat? la p?mnt, l?sat? s? se iroseasc? sub scaie?i. A?a trateaz? mai-marii darul. ?ara-i un SRL. Al lor.

Preo?ia se vinde ?i se cump?r?, mo?iile suflete?ti se tran?eaz? ca ?i imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lan?uri n trotuar, ca nu cumva s? leviteze. Trebuie ndesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie mp?nate ca ni?te ?oape ale tranzi?iei, cu flori de plastic ndesate n jum?t??i de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprim? n doze mari de beton, n pseudo-icoane ?i n podele sclipicioase.

Lucrurile bune trebuie s? fie mari. Bigotismul a devenit virtute ?i vorbe?te n citate aproximative. Ai senza?ia c? sufletele r?t?cesc r?zle?e undeva ntr-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumbl? singure, pustii ?i pline de riduri de colo pn? colo, punndu-?i ca unic ?el banul – f?r? de care e?ti nimeni. Dac? nu ai bani, nu ai drepturi, nu prime?ti respect, nici ngrijire, demnitatea persoanei umane st? n dimensiunea portofelului, n succes, n num?rul de plec?ciuni efectuate periodic fa?? de pile suspuse.

La cantitatea de munc? ?i de stres pe care o presupune, o minim? prosperitate te cost? s?n?tatea, c?snicia ?i via?a personal?. To?i vor s? ajung? boga?i repede, doar o via?? au, ?i ea se consum? integral aici, ntre ho?i ?i ?mecheri, n aceast? perpetu? senza?ie de nesiguran??. Da, a?teapt?-te ca n Romnia s? te sim?i n nesiguran??. A?teapt?-te de asemenea s? g?se?ti lucruri mai proaste dect “dincolo” la pre?uri mai mari dect “dincolo”, la salarii mai mici dect “dincolo”.

Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, ?i nc? lucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ??ranului harnic ?i cu scaun la cap de a diversifica, de a fi preg?tit, de a umple hambarul cu lucrul minilor lui? Ori pasiunea me?te?ugarului de a l?sa ceva solid n urm?, peste genera?ii? Mai ?ine cineva la ideea lucrului durabil ?i bine f?cut ca la o satisfac?ie personal?? Nu pot s? ?i dau mari speran?e. Se practic? intermedierea, comer?ul, mutatul dintr-o parte ntr-alta a lucrurilor produse de al?ii. Se practic? mulsul. Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toat? ?ara pare o ?eap?. Totul pare gestionat, legiferat ?i administrat, de parc? ar avea n vedere un unic obiectiv: ?eapa. Ct mai mare ?i ct mai repede.

A?teapt?-te ca acela care a comis o ilegalitate s? ?i pretind? s? pl?te?ti n locul lui, iar dac? refuzi s? o faci, s? se indigneze c? “nu e drept”. ?mecheria e numai a lui, dar vinov??ia e la comun, ca la comuni?ti. Cnd e de luat, s? ia singur, dar cnd e de dat, s? dea to?i. Pretutindeni manipulare, dezinformare , naivitate ntre?inut?, s?r?cie. Democra?ia nu func?ioneaz?, fiindc? dac? ar func?iona ar nsemna c? poporul ar avea puterea, or eu nu v?d asta niciunde. Educa?ia e dinamitat?, dup? cum e ?i familia. Copiii r?mn de izbeli?te, devora?i de oboseala, precaritatea material?, visele consumiste sau ambi?iile de carier? ale p?rin?ilor.


S?n?tatea e un cadavru n putrefac?ie, iar – dac?-mi permi?i metafora – la morg? nu func?ioneaz? nici frigiderele, nici aerul condi?ionat. Agricultura e n colaps; turismul e o glum? sinistr? (avem brand, dar n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile snt omor cu premeditare.

Ai senza?ia c? ?ara nu e guvernat?. Ai senza?ia c? singurul care mai duce la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resim?i cu o acuitate dureroas? dezagregarea, disolu?ia, absen?a oric?rei strategii a poporului romn pentru poporul romn. Cine sntem? Cine vrem s? fim? Dac? ?i pui asemenea ntreb?ri, dac? te intereseaz? ce cerem noi de la noi n?ine ca neam ?i ca stat, unde anume avem de gnd s? ne pozi?ion?m n matricea na?iunilor, din punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani ?i ce ntreprindem, concret, pentru asta, m? ndoiesc c? vei afla n ?ar? un r?spuns.

Oamenii nu mai cred, nu mai sper?, nu i mai motiveaz? nimic dect interesul propriu, chinurile ?i frustrarea acumulat?, dar zac iner?i civic, vocifernd inutil n fa?a televizorului sau pur ?i simplu epuiza?i, prefernd s? se lase condu?i. Direct n stlp sau n ?an?. Pare c? nu-i mai ?ocheaz? nimic, nu-i mai oripileaz? nimic, nimic nu li se mai pare strig?tor la cer.

Patria e enclavizat?. C?ci da, singurele care mai tr?iesc, care mai respir? ct de ct normal, care mai ?intesc c?tre ceva, care nu au fost carbonizate nc? n acest r?zboi civil mocnit, dar generalizat snt cteva discrete enclave de dreapt? judecat?, de deschidere, de ini?iativ?, de profesionalism, de activitate creatoare, de revolt? ?i construc?ie, de demnitate, de m?rturisire, de cre?tinism autentic, de delicate?e revigorant?, de d?ruire ?i bun?tate, de gndire pe termen lung, de convingere n ni?te valori perene, clare ?i nenegociabile.

n fa?a acestor oameni, care se nc?p??neaz? s? dea ce au mai bun din ei n aceste condi?ii (pe care tu abia reu?e?ti s? le supor?i n trecere), ?i vei pleca fruntea ?i te vei sim?i inferior. Unii zic c? enclavele snt majoritare ?i probabil c? e adev?rat. Dar nemaiputnd comunica ntre ele, neputndu-se uni ?i ac?iona n front comun, snt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al imposturii i ascunde, vrnd s? i fac? mu?i ?i invizibili. Caut? s? le discrediteze eforturile, i bruiaz? ?i descurajeaz? sistematic, ca ntr-un plan perfid menit s? conving? c? verticalitatea aici e imposibilitate ?i povar?. Uneori reu?e?te. Enclavele bine-crescute ?i accept? marginalitatea, efectund mi?c?ri retractile c?tre forul interior al propriei fiin?e, refugiindu-se n anonimat ca s? se salveze m?car pe sine. n?elepciunea lor proasp?t?, r?bdarea lor purificatoare se transmite ca alchimia numai pe filiere de ini?ia?i, iar copiii lor vor suferi precum ciuda?ii ?i inadapta?ii societ??ii.

Vino, dac? nsetezi tare, dar ai s? pleci mai ndurerat ?i mai confuz, realiznd c?, de fapt, alternativa perpetu? n care tr?ie?ti, dulcele intangibil, posibilitatea acelui “acas?” la care visezi mereu ?i-n care, ca emigrant romn, e?ti suspendat o via?? ntreag?, de fapt nu exist?. A murit ?i, ncet-ncet, va muri ?i n tine.

… mpotriva prostiei zeii n?i?i lupt? in zadar …”

Mda. ?i acest text mi-a sosit pe mail, f?r? s? fie indicat autorul. Dac? l ?ti?i, spune?i-mi ?i mie.


ns? dincolo de faptul c? nu pot fi de acord cu multe din cele scrise n acest text – n-am nici r?bdarea ?i nici timpul necesar n clipa de fa?? pentru a intra n am?nunte -, dincolo de observa?ia lui Pascal c? “orice gre?eal? ncepe cu o generalizare”, apari?ia acestui al doilea text m? pune pe gnduri. Ambele texte snt demoralizante. Nu doar c? nu te mobilizeaz? n nici un fel s? ncerci s? faci ceva, ci snt concepute n a?a fel nct s?-?i ia orice speran??, s?-?i ucid? orice n?dejde c? s-ar putea face ceva.

Mda. Dac? stai cu ochii doar la canalele de ?tiri, dac? ochiul t?u nu e capabil s? vad? dect urtul, atunci subscrii cu entuziasm morbid la asemenea texte.

Poate o s? m? considera?i nebun. Umbla vorba, pe vremea lui Ceau?escu, despre faptul c? erau ni?te b?ie?i de la securitate care nu se ocupau dect cu fabricarea de bancuri ?i cu lansarea de zvonuri. Nu ?tiu dac? e adev?rat, dar pare veridic. Pare veridic s? existe n orice serviciu secret , al oric?rei ??ri, o structur? care s? se ocupe de lansarea de zvonuri.

?i stau ?i m? ntreb: snt eu nebun, suf?r de suspiciune ?i “teoria conspira?iei” sau chiar are cineva interes s? ne demoralizeze, s? ne ucid? ?i ultima n?dejde pentru a deveni o “popula?ie” format? din “indivizi”?

Voi ce crede?i?

Vaca vecinului

VACA VECINULUI

Veniser? din ?ara Mo?ilor unde m?m?liga n-are coaj?, cum spunea o zical?, atra?i de mirajul holdelor nesfr?ite ale B?r?ganului.

Apa n-a fost a?a de rea pe ct se temuser? ?i nici bel?ugul att de mare ct au n?d?jduit ?i tnjeau dup? perdeaua albastr? a ce?urilor mun?ilor sufoca?i de limpezimea de cristal a zilelor plutind n apa tremur?toare a mor?ilor, cople?i?i de nsingurarea amurgurilor.

Silvia ?i Maria ?i purtau senin?tatea anilor lor prin troscotul uli?elor ?i ciurlanii cmpurilor unde p??teau dou? capre albe pe care le ngrijeau cu dragoste duioas? sub privirea cald?, care-i lumina obrazul col?uros, a mamei.

Seara Mare? venea de la ferma unde era paznic trndu-?i piciorul r?sucit de paralizie infantil?, cinci kilometri zilnic prin praful ?i noroiul drumului. A?ezat pe prisp? ?i nv?luia cu o privire de cine trudit copiii, nevasta. Avea n toat? fiin?a lui ceva r?v??it, de schilod ?i sim?ea pentru femeia aceea cu ochi buni pe un obraz aspru ca de piatr? un amestec de umilin??, de dragoste, de recuno?tin??. El era fiul unui crciumar bogat ?i Ana singura urt? dintr-o cas? de fete frumoase de se dusese vestea, dar s?race lipite p?mntului. P?rin?ii ei au fost bucuro?i s-o dea dup? Avram, ea a mers dup? el, nu l-a iubit dar a fost bun? ?i ?i-a nchinat toat? munca ?i dragostea casei lor ?i dup? ce a r?mas s?rac ?i singur, f?r? ajutorul tat?lui s?u, care l-a urt ?i a fra?ilor care l dispre?uiau.

Silvia avea zece ani ?i purta p?rul castaniu mpletit n cozi f?cute cunun? n jurul frun?ii. Era foarte frumoas?, cu un zmbet cald ?i ochi str?lucitori care prevesteau o apropiat? explozie de feminitate . Maria avea ?ase ani, fa?a ro?ie, picioarele strmbe ?i ochii sa?ii. Mergea leg?nndu-se, ?inndu-se ca o umbr? de Silvia, cntnd cu o voce spart?:

Hai Ilean? la poian?

S?-i culeg o floriceal?…

Cu cteva luni n urm? le murise un b?iat frumu?el ?i vioi de ?apte ani. S-a jucat ntr-o cas? p?r?sit? ?i s-a d?rmat soba peste el provocndu-i o fractur? la craniu.

Avram st?tea ncremenit, cu o durere ne??rmurit? cioplit? pe obrazul lui asimetric de faun era singurul lui b?iat.

Ana n-a avut timp s? plng? de grijile ?i munca pentru a face cele de datin? pentru nmormntare. Silvia se uita mirat?, parc? fr?mntndu-?i minile la spate, la obrazul fr??iorului ei din co?ciug, sub flac?ra tremur?toare a lumn?rilor iar Maria, speriat? de atta lume str?in?, se vrse sub pat de unde scotea din cnd n cnd capul zburlit cu degetul vrt n nas.

x

x x

Era o ser? n?bu?itoare de iulie. Deasupra lanurilor de porum se vedeau acoperi?urile de stuf ale satului care ascundeau o ncrncenat? lupt? cu ziua de azi; ziua de mine exista ca proiec?ia unei ngrijor?ri surde, ca o spaim? f?r? contur dar cu att mai puternic?, ma grea uneori.

Venisem obosit acas? ?i dup? ce am mncat ceva am nceput s? copilesc cele vreo patruzeci de fire de tomate ce le aveam n gr?dina din spatele casei cnd le-am auzit pe Silvia ?i Maria plngnd pe uli??, un plns n?bu?it, re?inut, sf?ietor. Nu le-am dat aten?ie. Poate nici nu l-am nregistrat. ?i ce trist cnd nu te opre?ti la plnsul unui copil str?in, la rsul lui.Universurile noastre nchise creeaz? straturi izolatoare de nsingurare. Peste cteva minute so?ia mea veni speriat?.

- Drag?, moare vaca vecinei, a Floarei. S-a umflat de lucern?. De aceea plngeau feti?ele Anei.

Am luat repede un cu?it ascu?it, am scos din strea?in? cteva fire de trestie ?i am alergat.

Amurgul nsngerat arunca v?p?i pe fondul violet al cerului ?i sus sclipea, abia vizibil?, Vega.

Un grup de oameni se mpr??tiau cu pa?i domoli. Mi-am ncetinit pasul. Dou? femei cu fe?e prelungi, uscate, se mai uitau, cu mna la obraz ?i ochi umezi, la vaca cea vn?t? a lui Vasile Ro?u care z?cea cu pntece enorm ?i o ran? ngrozitoare la gt.

- I-am t?iat gtul cu toporul s? nu r?mn? mort?ciune, spuse cu voce domoal?, f?r? intona?ie, una din femei.

- ?i Floarea-i la ferm?, nici nu ?tie, nici Vasile, rosti cealalt? suflndu-?i nasul cu degetul ap?sat pe-o nar?.

Plnsul copiilor umplea v?zduhul n care coborse z?branicul nop?ii ca un ecou surd.

M-am ntors r?v??it. De ce n-am ascultat de la nceput plnsul feti?elor, m-a? fi dus cu cteva minute mai devreme ?i poate a? fi salvat-o. Vaca vecinei… ?i copiii plng, copiii ?i risipesc lacrimile pentru durerea altora acum, c? mine nu le vor mai ajunge lacrimile pentru ei.

M-am ntors cu cteva luni n urm?. Silvia privea mirat? parc?, la chipul ncremenit al fr??iorului mort iarMaria ?i scotea de sub pat capul zburlit cu degetul vrt n n?sucul ei crn. ?i n-au plns atunci.

Acum bocetul pentru vaca vecinului r?spun? n urma mea ca o mustrare, ca o durere sf?ietoare din adncuri, izvort? dintr-o foame atavic?, dintr-o nbcrncenat? spaim? pentru ziua de mine.

Emilian Brnzei – 1969


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X